Manastirea Sfantul Daniil Sihastrul: septembrie 2010

În ziua de 11 decembrie 1997, a trecut la cele veşnice, în vârstă de 44 de ani, Părintele Protosinghel Pamvo Buhăescu, egumenul şi ctitorul Schitului "Sf. Daniil Sihastrul", dependent de Mănăstirea Putna.
S-a născut la 4 martie 1953, în satul Hârşova, comuna Deleşti, judeţul Vaslui, fiind al optulea copil din cei nouă născuţi de credincioasa familie Ştefan şi Eufrosina Buhăescu.
Şcoala primară o face în satul natal Hârşova, după care urmează o şcoală profesională în judeţul Vaslui. Timp de câţiva ani lucrează la minele din jurul oraşului Hunedoara, iar în toamna anului 1976, la vârsta de 23 de ani, se hotărăşte să intre în viaţa monahală. Este primit în obştea schitului Sihla, situat la numai 3 km de Mănăstirea Sihăstria, de către egumenul de atunci al schitului, marele postitor şi nevoitor, Ieroschimonahul Chiril Saramet, care îi devine părinte duhovnicesc şi căruia Părintele Pamvo îi datora toată creşterea şi formarea duhovnicească.
După o perioadă de ascultare de 5 ani, în ziua de 19 ianuarie 1981, este tuns în monahism de către părintele său duhovnicesc, Chiril Saramet, primind numele de Pamvo. A fost luat sub mantie şi a avut ca naş de călugărie pe marele duhovnic, Ieroschimonah Paisie Olaru.
În anul 1982, în preziua hramului Mănăstirii Neamţ – “Înălţarea Domnului” – este hirotonit diacon, iar a doua zi, la praznicul Înălţării Domnului este hirotonit ieromonah şi duhovnic pe seama Schitului Sihla, de către Patriarhul Diodor al Ierusalimului. Urmează apoi şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Mănăstirea Neamţ, iar după plecarea în Sfântul Munte Athos a Părintelui Chiril Saramet, între anii 1983-1984, împlineşte ascultarea de egumen al Schitului Sihla. Din anul 1984 până în 1985 a fost preot slujitor şi vieţuitor în Mănăstirea Sihăstria, iar în 1985, este trimis de ascultare la Mănăstirea Putna, unde rămâne până în anul 1990 când, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, începe construirea unui schit cu hramul “Sfântul Daniil Sihastrul”, situat la numai 7 km de Mănăstirea Putna.
Înainte de a începe construirea acestui schit, în primăvara anului 1990, a vizitat Sfântul Munte Athos, fiind chemat acolo de fostul său egumen şi părinte duhovnicesc, Părintele Chiril Saramet. Întors în ţară, la numai 3 săptămâni, Părintele Pamvo primeşte trista veste a încetării din viaţă în Muntele Athos a duhovnicescului său părinte Chiril, ale cărui sfaturi şi învăţături le cita adeseori fiilor săi duhovniceşti. “De ce v-aţi întors în ţară, Părinte Pamvo şi nu aţi rămas în Sfântul Munte Athos ca să vă nevoiţi acolo unde s-au nevoit atâţia sfinţi?”. Aceasta a fost o întrebare care i-a fost adresată de fratele Dumitru, un apropiat fiu duhovnicesc de-al său. Iată ce a răspuns Părintele Pamvo: “Pentru că nicăieri, în Sfântul Munte Athos şi la Locurile Sfinte pe care le-am vizitat, nu am simţit dulceaţa rugăciunii de la Sfânta Liturghie pe care am simţit-o aici, în Bucovina, când am văzut în Biserică atâtea babe în genunchi care se roagă cu lacrimi lui Dumnezeu. Şi am dorit să vin în ţară şi să încep construirea unui schit în care să se slăvească Dumnezeu aşa cum se slăveşte în Muntele Athos.” Şi aşa a început construirea Schitului “Sfântul Daniil Sihastrul”.
Dar iată că numai după 7 ani de la începerea acestui schit, s-a stins din viaţă principalul său ctitor, Protos. Pamvo Buhăescu.
Sfânta Liturghie şi slujba înmormântării au fost săvârşite într-o atmosferă de adâncă durere, duminică, 14 decembrie 1997, cu 4 zile înainte de hramul schitului, de către un sobor de preoţi şi diaconi, avându-l în mijlocul lor pe Prea Sfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, delegat al Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Au fost prezenţi peste 1000 de credincioşi, în marea lor majoritate fii şi fiice duhovniceşti ale Părintelui Pamvo.
La acest trist moment de despărţire, au fost prezenţi P.C. Arhimandrit Clement Haralam, exarhul Mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor şi stareţ al Mănăstirii “Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, P.C. Arhimandrit Melchisedec, stareţ al Mănăstirii Putna şi Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Părintele Protoiereu de Botoşani, Leonte Lucian, Părintele Protoiereu de Rădăuţi, Ionel Maloş, preotul paroh din satul Hârşova, Părintele Vasile Buruiană, Ierom. Calistrat Chifan de la Mănăstirea Bârnova, fiu duhovnicesc al Părintelui Pamvo, fratele Dumitru, unul dintre cei mai însemnaţi ctitori ai Schitului “Sfântul Daniil Sihastrul”, precum şi mulţi alţi monahi, monahii şi credincioşi care l-au cunoscut şi au trecut pe sub epitrahilul Părintelui Pamvo.
Prea Sfinţitul Calinic Botoşăneanul a ţinut un cuvânt de aducere-aminte, iar P.C. Arhimandrit Clement Haralam a dat citire mesajului trimis de Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. De asemenea, au mai vorbit P.C. Arhimandrit Melchisedec, Stareţul Mănăstirii Putna, părintele Protoiereu Leonte Lucian, părintele Protoiereu Ionel Maloş, preotul paroh Vasile Buruiană, fratele Dumitru.
Iute din fire şi scurt la vorbă, Părintele Pamvo a fost un călugăr jertfelnic şi iubitor de osteneală, care a înţeles că poarta de intrare în Împărăţia lui Dumnezeu nu poate avea decât o singură formă şi aceasta este forma Sfintei Cruci. Crescut în şcoala de formare duhovnicească a Schitului Sihla şi a Mănăstirii Sihăstria, la umbra unor mari duhovnici – Părintele Ieroschimonah Chiril Saramet, Ieroschimonahul Paisie Olaru, Prea Cuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie – a ştiut să împletească munca şi rugăciunea, devenind un model şi un exemplu pentru toţi fiii şi fiicele sale duhovniceşti pe care i-a născut şi i-a crescut duhovniceşte.
L-am cunoscut pe Părintele Pamvo în anul 1986, într-una din zilele Postului Naşterii Domnului, la Mănăstirea Putna. Mă rugam lui Dumnezeu şi căutam un părinte duhovnicesc care să-mi conducă paşii spre Hristos. Răbdarea pe care o arăta în scaunul de spovedanie, mărturisind uneori până la orele 4 sau 5 dimineaţa, râvna şi credinţa sa, dragostea faţă de Dumnezeu şi jertfa pe care o făcea pentru creşterea fiilor săi duhovniceşti, m-a determinat sa-l aleg ca părinte duhovnicesc. De la Părintele Pamvo am învăţat că nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decât în stare de jertfă, şi dacă nu iubim nevoinţa, nu-l vom întâlni niciodată pe Hristos, nici aici pe pământ, nici în veacul viitor.
L-am întrebat odată: “Părinte Pamvo, ce putem face astăzi, când numărul credincioşilor adevăraţi este atât de redus? Cum ne putem mântui când nu mai avem decât foarte puţini creştini trăitori, modele de viaţă duhovnicească pe care să le urmăm?”. La aceste întrebări, părintele mi-a răspuns: “Frate Vasile, caută să fii tu un exemplu pentru alţii, aşa cum ai dori să fie alţii pentru tine şi toate virtuţile pe care ai dori să le vezi la alţii câştigă-le tu şi arată-le altora. Să fii tu un exemplu! De ce să aştepţi de la alţii ceea ce nu ai dobândit încă tu? Fii aspru cu tine însuţi, nu cu alţii, căci niciodată nu vei putea folosi duhovniceşte şi ajuta pe oameni dacă nu ai ce le da. Cum să le vorbeşti altora de iubirea lui Dumnezeu şi de dulceaţa rugăciunii dacă nu te-ai îndulcit tu mai înainte de ea?”
Altă data îmi spunea: “Frate Vasile, bobul de grâu, dacă nu putrezeşte, nu aduce roada. Noi nu avem roade pentru că nu vrem să putrezim”.
Tot aşa m-am bucurat şi eu când Dumnezeu mi-a arătat şi mi-a spus prin Părintele Pamvo că voia Lui este să-L slujesc în viaţa monahală. Îl întrebam adeseori în scaunul de spovedanie: “Ce să fac, încotro s-o apuc, ce vrea Dumnezeu cu mine?”. Şi îmi răspundea: “Frate Vasilache, Dumnezeu vrea să mergi la Mănăstire.”
Deşi nu eram convins de aceasta, îi spuneam: “Părinte Pamvo, mie îmi place să fiu în mijlocul oamenilor, să le vorbesc de Dumnezeu, din Vieţile Sfinţilor, să fiu în lume şi să-i ajut şi pe alţii să se mântuiască. Dacă mă duc la mănăstire, mă tem că voi îngropa talantul pe care mi l-a dat Dumnezeu.” Şi atunci mi-a spus: “Dacă rămâi în lume, vei îngropa talantul, iar dacă mă vei asculta şi te vei duce la mănăstire atât de mult vei avea posibilitatea să-l înmulţeşti, încât nu vei mai avea timp pentru tine. În schimb, dacă vei rămâne în lume, vei regreta şi-ţi va părea rău toată viaţa că nu m-ai ascultat”. Mulţumesc lui Dumnezeu că l-am cunoscut şi ascultat pe Părintele Pamvo.
Ultima oară l-am întâlnit pe data de 31 august 1997, când am participat la slujba de sfinţire a unei cruci din incinta Schitului “Sfântul Daniil Sihastrul”. Am intrat la chilia Sfinţiei Sale şi l-am găsit întins pe pat. Era bolnav şi se simţea foarte slăbit. Am dorit să iau binecuvântare de călătorie şi să sărut încă o dată mâna care m-a binecuvântat atunci când mă hotărâsem să plec la mănăstire. Când am intrat în chilie, m-am aşezat în genunchi lângă patul său de scândură şi i-am spus: "Blagosloviţi şi iertaţi-mă, Părinte Pamvo, că doresc să mă întorc la Iaşi." După câteva clipe de tăcere, mi-a spus: "Îţi mulţumesc, Părinte Paisie, pentru dragoste şi osteneală, că ai venit să mă vezi, dar să ştii că acum este pentru ultima oară când mă mai vedeţi. În două-trei luni eu voi pleca." Atunci a trecut un fior prin mine şi i-am spus: "De ce vorbiţi aşa, Părinte?" A păstrat câteva clipe de tăcere, apoi a adăugat iarăşi: "Îţi mulţumesc încă odată pentru că ai venit şi...de acum te aştept la înmormântare. Să vii şi la înmormântare!"
I-am sărutat mâna pentru ultima dată şi aşa m-am despărţit de duhovnicescul meu părinte, Duminică, 31 august 1997, la Schitul "Sfântul Daniil Sihastrul".
Bunul Dumnezeu să-i răsplătească jertfa, credinţa şi dragostea curată pe care a avut-o faţă de fiii săi duhovniceşti şi să-l odihnească cu Drepţii în Împărăţia Sa cea Cerească!
(Ierom. Paisie Furdui, Stareţul Mănăstirii Bârnova)

Mormântul Părintelui Pamvo Buhăescu - ctitorul mănăstirii